Apariţia monedei, a schimburilor extinse între comunităţi, dezvoltarea comerţului şi a transporturilor a condus la necesitate unei protecţii sporite împotriva pericolelor crescânde  şi astfel la consolidarea asigurărilor  care îndeplinesc următoarele funcţii : compensarea pagubelor produse asiguraţilor; prevenirea şi combaterea pagubelor produse de calamităţi sau accidente; funcţia financiară, legată de constituirea fondului de asigurare (procedura de încasare a primelor, de constituire a rezervelor, a plasamentelor etc.).
Toate aceste aspecte trebuiau integrate într-un cadru legal care să determine exact categoriile de asigurări obligatorii şi facultative, condiţiile încheierii contractelor etc.
Reglementările specifice domeniului asigurări sunt grupate în prezent în mai multe acte normative. Astfel, activitatea de asigurare este reglementată în principal prin: Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România , modificată prin Legea nr. 304/2007 . Acest act normativ (Legea nr. 136/1995), structurat în şase capitole se ocupă de reglementarea contractului de asigurări de bunuri, de răspundere civilă şi de persoane.
Un alt act normativ important este Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor . Această lege reglementează: condiţiile asigurării obligatorii a locuinţelor aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice; raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi la contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor;  constituirea, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Poolului de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale. În calitate de autoritate de specialitate, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a finalizat normele tehnice de aplicare a Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor. Astfel, putem aminti:
- Ordinul nr. 23/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea asigurătorilor pentru încheierea asigurării obligatorii a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor;
- Ordinul nr. 17/2009  pentru punerea în aplicare a Normelor privind Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale;
- Ordinul nr. 19/2009  pentru modificarea Normelor privind autorizarea asigurătorilor pentru încheierea asigurării obligatorii a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 23/2008;
- Ordinul nr. 20/2009  pentru modificarea Normelor privind Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 17/2009;
Tot astfel, amintim şi Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule .
De asemenea, actul normativ care reglementează societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor este Legea nr. 32/2000 . Redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare sunt aspecte reglementate în Legea nr. 503/2004 , elaborată în vederea transpunerii Directivei 2001/17/CE privind reorganizarea şi lichidarea societăţilor de asigurări .
Şi în viitor legislaţia României (ca stat membru al Uniunii Europene de la data de 1 ianuarie 2007) va fi influenţată de sursele comunitare .
La nivel european există un Comitet european al asigurărilor , cu rol important în adoptarea legislaţiei europene. Existenţa unui comitet de asigurări nu exclude alte forme de cooperare între autorităţile de control în domeniul accesului şi supravegherii societăţilor de asigurare, şi în special cooperarea instituită în cadrul Conferinţei autorităţilor de control în sectorul asigurărilor, care se ocupă îndeosebi de elaborarea protocoalelor de aplicare a directivelor comunitare. Comitetul examinează orice problemă referitoare la aplicarea dispoziţiilor comunitare privind sectorul asigurărilor, în special directivele privind asigurarea directă. Pe de altă parte, Comisia poate consulta comitetul asupra noilor propuneri pe care intenţionează să le prezinte Consiliului în ce priveşte continuarea coordonării în domeniile asigurării directe de viaţă şi asigurării directe, alta decât asigurarea de viaţă (non viaţă). Comitetul nu examinează probleme specifice, referitoare la societăţile de asigurare individuale.

BIBLIOGRAFIE

- Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2001
- Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte civile, Editura Actami, Bucureşti, 1999
- Fr. Deak, St. D. Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993
- Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ediţia 3, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008
- D. A. Constantinescu, M. Dobrin, A.M Ungureanu, D. Grădişteanu, Tratat de asigurări, Editura Semne ’94, Bucureşti, 1999
- C. Toader, A. Ciobanu, Un pas important spre integrarea europeană: Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, R.D.C. nr. 3/2001
- E.M. Minea, Clauzele abuzive în contractele de asigurare, în R.D.C. nr. 10/2004
- C. Iliescu, Contractul de asigurare de bunuri în România, Editura All Beck, Bucureşti, 1999
- M. E. Minea, Încheierea şi interpretarea contractelor de asigurare, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006
- I. Sferdian, Contractul de asigurare de bunuri, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004
- I. Sferdian, Interesul asigurabil, condiţie specifică de validitate în contractul de asigurare de bunuri, în revista Dreptul nr. 10/2004
- I. Sferdian, Obligaţia de plată a primei de asigurare, în Revista Dreptul nr. 2/2003
- I. Sferidian, L. Bercea, Observaţii asupra răspunderii asigurătorului în asigurarea auto obligatorie, în Revista Dreptul nr. 11/2005
- V. Stoica, Conţinutul, durata şi proba contractului de asigurare de bunuri în condiţiile Legii nr.  136/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 172/2004, în Revista de Drept Comercial nr. 1/2005
- V. Stoica, Ideea de risc şi incertitudine în contractul de asigurare, R.D.C. nr.12/2003
- R. N. Catană, D. Dumbrăveanu, Limitele principiului indemnitar în asigurări, Revista Română de Dreptul Afacerilor nr. 4/2007
- I. Sferdian, Denunţarea şi rezilierea contractului de asigurare de bunuri, în Revista Dreptul nr. 1/2004
- V. Stoica, L. Dragu, Modificările aduse prin Legea nr. 172/2004, Legii nr. 136/1995 cu privire la încetarea contractului de asigurare de bunuri, în Revista de Drept Comercial nr. 5/2005
- M. Tăbăraş, Contractul de asigurare, contract de adeziune sau negociat?, în Revista Curierul Juridic nr. 11/2006
- I. Dogaru, Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Bucureşti, 2004
- T. Prescure, A. Ciurea, Contracte civile, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007
- Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 303 din 30.12.1995
- Legea nr. 304/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 784 din 19 noiembrie 2007;
- Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în  Monitorul Oficial nr. 148 din 10 aprilie 2000;
- Legea nr. 162/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 117/2007 pentru modificarea alin. 19 al art. 35 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în  Monitorul Oficial nr. 322 din 14 mai 2009;
- Ordinul nr. 23/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea asigurătorilor pentru încheierea asigurării obligatorii a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 3 din 05.01.2009
- Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 344 din 25.05.2010